|
Bătălia Franței a fost invazia Germaniei Naziste în Franța și în Țările de Jos în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Operațiunea a început pe 10 mai 1940, odată cu sfârșitul Războiului ciudat. Bătălia a constat în două operațiuni. În prima fază, denumită Fall Gelb (Planul Galben), formațiunile blindate germane au pătruns prin Ardeni pentru a izola și a încercui unitățile Aliate care au avansat în Belgia. În timpul luptelor, forțele britanice și cele franceze cu care cooperau au fost respinși spre Canalul Mânecii de către forțele germane foarte mobile și mai bine organizate. Ca urmare, guvernul britanic a hotărât să evacueze și mai multe divizii franceze din Dunkerque în timpul Operațiunii Dynamo.
A doua fază a bătăliei, denumită Fall Rot (Planul Roșu), a început pe 5 iunie. Dacă la început forțele franceze au opus o rezistență puternică, superioritatea aeriană germană și mobilitatea forțelor blindate au copleșit defensiva. Trupele germane au învăluit Linia Maginot și au avansat adânc în teritoriul francez. Italia a declarat război Franței pe 10 iunie. Guvernul francez s-a refugiat la Bordeaux la scurt timp după acest eveniment. Paris, capitala Franței, a fost ocupat pe 14 iunie. Pe 17 iunie, mareșalul Philippe Pétain, noul șef al cabinetului, a anunțat public faptul că Franța va cere semnarea unui armistițiu. Pe 22 iunie, armistițiul a fost semnat, intrând în vigoare pe 25 iunie. Pentru Puterile Axei, campania a reprezentat un succes spectaculos.
După Bătălia Angliei, Franța a fost împărțită într-o zonă de ocupație germană în nord și vest, o mică zonă de ocupație italiană în sud-est și o zonă neocupată (în franceză zone libre) în sud. Regimul de la Vichy administra toate aceste zone în condițiile impuse de armistițiu. În noiembrie 1942, forțele Axei au ocupat și zone libere, Franța metropolitană fiind sub ocupația Axei până la debarcarea Aliaților din 1944. Țările de Jos au rămas sub ocupație germană până în 1944 și 1945.
|
