Monazitul este un mineral de tip fosfat anhidru ce conține pământuri rare lantanice (LREE: La-Gd), thoriu și uneori uraniu. Denumirea a fost utilizată pentru prima dată în 1836 și provine din grecescul μονάζειν (monázein – cuvânt compus din μόνος [mónos] „singur“ și ζήω [zēō] „a trăi“: a fi singur/a trăi solitar) prin intermediul limbii germane (Monazit) – făcând referire la proprietatea de a cristaliza independent.
În natură există trei tipuri de monazit, denumite după constituentul cationic major:
- Monazit-(La) – (La,Ce,Nd)(PO4), idealizat LaPO4
- Monazit-(Ce) – (Ce,La,Nd,Th)(PO4), idealizat CePO4
- Monazit-(Nd) – (Nd,Ce,Sm)(PO4), idealizat NdPO4
Acestora li se adaugă - în funcție de clasificare - un al patrulea:
- Monazit-(Sm) – (Sm,Gd,Ce,Th)(PO4), idealizat SmPO4
Datorită diferențelor compoziționale relativ minore dintre cele trei (sau patru) tipuri de monazit, acestea sunt numite – în mod generic – monazit.
|