Între 1942 și 1945, a deținut funcția de Președinte al Consiliului de Miniștri al Norvegiei („Ministerpresident” în limba norvegiană), colaborând cu forțele germane de ocupație (en)traduceți. Guvernul său, cunoscut și ca regimul Quisling(en)traduceți, era dominat de miniștri din cadrul partidului Nasjonal Samling(en)traduceți, fondat de el în 1933. Guvernul colaboraționist a participat – cu și fără intenție – la „Soluția Finală” decisă de naziștii germani. Quisling a fost judecat în cadrul epurării juridice postbelice(en)traduceți și a fost găsit vinovat de mai multe fapte penale, între care se numărau: delapidare, omor și înaltă trădare. A fost executat prin împușcare de către un pluton de execuție, la Fortăreața Akershus din Oslo, la 24 octombrie 1945. Cuvântul quisling a devenit sinonim cu trădarea, dovadă a luminii foarte nefavorabile în care au fost și sunt încă văzute acțiunile lui Quisling atât la acea vreme cât și după moartea sa.
Fiul unui pastor protestant, Quisling a elaborat o nouă teorie pe care el a numit-o „Universism” sau „Universalism”, amestecând în ea principii cvasi-creștine, evoluții științifice, principii ale religiilor orientale și unele fragmente filosofice. Înainte de a intra în politică, s-a remarcat în armată, intrând în rândurile statului major în 1911 și specializându-se în afaceri rusești. A fost trimis la post în Rusia în 1918, și a colaborat cu Fridtjof Nansen în timpul foametei din Rusia din 1921(en)traduceți în Ucraina, revenind în Rusia pentru a lucra cu Frederik Prytz(en)traduceți la Moscova. Când Prytz a plecat în 1927, Quisling a rămas singurul diplomat norvegian responsabil de gestionarea afacerilor diplomatice britanice. Pentru aceste servicii, a fost decorat cu Ordinul Imperiului Britanic în grad de comandor de către regele George al V-lea, deși decorația i-a fost ulterior retrasă. A revenit în Norvegia în 1929, și a fost ministru al apărării în guvernele lui Peder Kolstad(en)traduceți (1931–1932) și Jens Hundseid(en)traduceți (1932–1933). Deși Quisling a căpătat ceva popularitate după ce a atacat partidele de stânga, partidul său nu a obținut niciun loc în Storting și era o mișcare politică marginală la momentul loviturii de stat din 1940.
Există peste 13.800 de localități în România și 1.500 în Republica Moldova. Noi avem câte un articol pentru fiecare dintre ele. Vă invităm să scrieți despre localitatea dumneavoastră preferată.
